Contribuie la combaterea microorganismelor potenţial patogene la nivelul tractului genito-urinar.

Compozitie 

-        ulei de floarea soarelui 150 mg;

-        ulei esenţial de şovârv (Origani aetheroleum) 60 mg

-        ulei esenţial de ienupăr (Juniperi aetheroleum) 20 mg

-        ulei esenţial de scorţişoară (Cinnamomi aetheroleum) 10 mg

-        ulei esenţial de cimbru de cultură (Thymi aetheroleum) 10 mg

Cunoscut şi folosit încă din Antichitate de către Dioscorides, Hipocrates şi Paracelsus pentru multiplele sale calităţi, şovârvul conţine un ulei esenţial bogat în terpene, în special carvacrol şi timol. Uleiul prezintă potenţial de apărare împotriva bacteriilor în tractul urinar cuprinzând un spectru larg de acţiune care include bacterii, fungi şi chiar şi virusuri. Uleiul esenţial de şovârv distruge învelişul lipidic viral fapt care nu mai permite microorganismului aderarea la altă celulă gazdă. Alături de uleiul esenţial de cimbru, au fost cele mai studiate uleiuri pentru aceste efecte.

Fructele de ienupăr erau deja cunoscute ca un agent diuretic şi de apărare împotriva bacteriilor în Antichitate, şi nu numai de către greci şi romani, dar şi de către barbari. Paracelsus le-a folosit pentru rinichi. Fructele de ienupăr conţin un ulei esenţial bogat în a-pinen, b-mircen şi sabinen. Datorită compoziţiei sale, uleiul esenţial de ienupăr stimulează irigarea organelor urinare, având un bun efect diuretic şi acvaretic (diureză fără pierdere de electroliţi); totodată optimizează contracţiile musculaturii netede la nivel urinar.

Scorţişoara a fost utilizată ca şi condiment de mii de ani; referiri la ea s-au găsit şi în Biblie. Portughezii au fost cei care au găsit arborele de scorţişoară în Sri Lanka la începutul secolului XVI, aceasta fiind, apoi, importată în Europa în secolele XVI şi XVII. Scorţişoara conţine un ulei esenţial bogat în aldehidă trans-cinamică şi eugenol. În studii ştiinţifice in vitro uleiul a dovedit efecte de apărare a organismului împotriva microorganismelor de tip fungic şi bacterian.

Pomenit de către Galenus şi Dioscorides, cimbrul a fost plantat în scop medicinal în Anglia încă din secolul XI; utilizarea medicinală a cimbrului este documentată încă din 1589. Uleiul esenţial este tratat în farmacopee şi cărţi standard de fitoterapie de multe decenii, iar în Germania produse conţinând ulei esenţial de cimbru există pe piaţă cel puţin din 1976. Prezenţa timolului (găsit de către Caspar Neumann în 1719) în pondere însemnată, conferă uleiului o eficientă acţiune de apărare a organismului împotriva  microorganismelor, având un spectru foarte larg.

Beneficii

-        contribuie la apărarea împotriva microorganismelor la nivelul tractului genito-urinar (atât feminin cât şi masculin), având un spectru larg de acţiune;

-        ajută la calmarea iritaţiilor la nivelul tractului urinar;

-        ajută la calmarea senzaţiilor neplăcute apărute la urinare

Nu se recomandă în caz de ulcer gastro-duodenal, gastrită, copiilor sub 10 ani. Nu se administrează pe stomacul gol.

Nu se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine.

Nu se recomandă mamelor care alăptează datorită faptului că substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul laptelui.

Mod de administrare:

-        Copii 10-14 ani: câte 1 capsulă de 2 ori pe zi, la 1 oră după masă.

-        Copii peste 14 ani şi adulţi: câte 1 capsulă de 3 ori pe zi, la 1 oră după masă.

Durata unei cure este de 10-15 zile.

La recomandarea medicului se pot administra 3-4 capsule pe zi, timp de 20 de zile. Administrarea se poate relua după o pauză de 2 săptămâni.